Psihoterapie sistemica de familie si cuplu
Psihoterapia sistemică de familie și cuplu a început să se dezvolte, în Statele Unite ale Americii, în anii ’ 50. Este un tip de psihoterapie care folosește ca metodă de lucru metafora sistemului care spune că oamenii se află în relație de interdependență unii față de alții, formând subsisteme și suprasisteme care respectă legile sistemului.
Psihoterapia sistemică de familie și cuplu este o umbrelă generală pentru mai multe curente de psihoterapie care au la bază metafora sistemică (se focalizează pe relații): terapia structuralistă, strategică, transgenerațională, experențială de familie, cognitiv-comportamentală sistemică, eriksoniană de familie, narativă, focalizată pe soluție, colaborativă, dialogică etc.
În ce fel de probleme poate fi utilă terapia sistemică de familie și cuplu?
Acest tip de psihoterapie lucrează cu toate tipurile de probleme psihoemoționale și relaționale cu care se confruntă oamenii:
anxietate, atacuri de panică, fobii, obsesii, depresie, comportament deviant, tulburare de opoziție, disfuncții sexual, stres postraumatic, adicții (alcool, droguri, jocuri), boli psihosomatice (alergii, astm, boli cutanate etc.) etc.
lipsa de energie, lipsă de motivație, nemulțumirea maritală, conflicte in cuplu, conflicte intre parinți și copii, rezultate slabe la școală, reacția la pierderea cuiva drag, luarea deciziei pentru divorț, facilitarea unui divorț amiabil, recuperarea postdivorț, neînțelegeri în familie, dificultăți de adaptare la locul de muncă, dificultatea de a forma relații cu ceilalți (relații sociale sau de cuplu) etc.
